Cultura română are etosul ei propriu, generat de cadrul geografic şi istoric al evoluţiei sale. Curente aparţinând unor arii şi tradiţii culturale distincte s-au întrepătruns, simultan şi succesiv, în acest context. Singurii credincioşi creştini ortodocşi printre popoare latine şi singurulul popor latin în spaţiul ortodox estic, românii au păstrat în mod tenace rădăcinile lor romane şi au încercat din greu să o armonizeze cu ortodoxismul, pentru a transformă „insularitatea” etnică într-un dialog fecund cu celelalte culturi.
In Romania exista un Minister al culturii care reprezinta autoritatea publică centrală responsabilă de elaborarea și aplicarea strategiei și politicilor în domeniul culturii.
La nivel legislativ și instituțional, Ministerul Culturii asigură reglementarea și cadrul normativ specific domeniului, ca și reprezentarea internațională a Statului român în materie de artă, cultură și patrimoniu. La nivel de management, Ministerul se ocupă de administrarea și gestionarea bunurilor, bugetelor și fondurilor alocate (prin subvenții sau finanțări nerambursabile) și de îndrumarea, sprijinul și controlul instituțiilor aflate în subordine.
Ministerul Culturii este autoritatea care asigură protejarea patrimoniului cultural, inclusiv patrimoniul imaterial, prin crearea cadrului legislativ specific și prin programe de evaluare, restaurare, conservare și punere în valoare. În ceea ce privește creația contemporană, Ministerul are misiunea de a susține și stimula dezvoltarea acestui domeniu, prin asigurarea unei infrastructuri și a unui cadru juridic, economic și financiar-fiscal care să răspundă în același timp nevoilor creatorilor și producătorilor (publici sau privați), și publicului. Ministerul este responsabil și de sprijinirea și promovarea culturii minorităților naționale și a multiculturalismului, ca și de crearea unui cadru specific pentru educația culturală și pentru asigurarea accesului și participării la cultură a publicului din categorii și zone defavorizate.
Ministerul Culturii are rolul central în reformarea și descentralizarea sistemului instituțional și a sistemelor publice și private de finanțare a domeniului, cu accent pe transparență, acces egal și nediscriminatoriu la fondurile publice, eficacitate și evaluare specializată. Pentru informarii suplimentare puteti accesa: http://www.cultura.ro/
La nivelul celor 2 comunitati partenere, situate in Judetul Dolj, exista Directia Judeteana pentru cultura Dolj care este un serviciu public deconcentrat al Ministerului Culturii care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului ministrului culturii nr. 2080/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Direcțiilor Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național, respectiv a municipiului monumentelor istorice, București, precum și ale altor acte normative ce reglementează protecția monumentelor istorice, regimul de protecție și circulație a bunurilor culturale mobile, protejarea patrimoniului arheologic, a patrimoniului imaterial, funcționarea așezămintelor culturale, ș.a.
Atractii culturale din cele 2 comunitati partenere:
- Situl arheologic de la Bucovat;
- Manastirea Bucovat;
- Rezervatia paleontologica Bucovat.
Cultura Dolj
Domeniul culturii este reprezentat de o structură diversă de unități specializate, distincte sub aspectul activității lor, al structurii organizatorice și al modalităților prin care se adresează publicului. Doljul, în general, și Craiova, în special, sunt definite prin mediul cultural cu o veche și recunoscută tradiție, constituind și în prezent un pol de interes național, datorită unor manifestări de anvergură, organizate în județul nostru.
În Dolj își desfășoară activitatea 9 muzee (Muzeul de Artă din Craiova, Muzeul de Artă și Etnografie din Calafat, Muzeul Olteniei Craiova fiind cele mai reprezentative), 303 biblioteci, 5 teatre și instituții asimilate, dintre care se remarcă Teatrul Național „Marin Sorescu”, un adevărat ambasador al culturii românești, actorii din Bănie etalându-și remarcabilul talent pe aproape toate marile scene ale lumii.
Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, care, în noiembrie 2008, a sărbătorit centenarul, dispune de un fond de 621.000 de unități de bibliotecă, numărându-se printre cele mai bine cotate și dotate instituții de cultură din țară. Filarmonica Oltenia, Opera Română Craiova, Teatrul pentru Copii și Tineret „Colibri” ori Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” sunt alte instituții emblematice, care completează rețeaua complexă și diversă a unităților doljene de artă și cultură.
Cultura Botosani
Botoşaniul se remarcă prin diversitatea culturală marcată îndeosebi de cele 4 mari genii care s-au ridicat pe aceste meleaguri: Mihai Eminescu (n. Botosani 1850 – 1889), George Enescu (n. Liveni 1881 – 1955), Nicolae Iorga (n. Botosani 1871 – 1940) şi Ştefan Luchian (n. Stefanesti 1868 – 1916). „Oraşul domniţelor”, aşa cum mai este numit Botoşaniul, a dat culturii române cele mai multe personalităţi devenind astfel un fel de brand al culturii naţionale. Cochet şi şarmant deopotrivă, Botoşaniul surprinde plăcut turistul prin oaza de verdeaţă şi bogăţia de flori care îl îmbracă, prin arhitectura veche a clădirilor existente, dar şi prin modestia sa tipic moldovenească.
Municipiul Botoşani este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Botoşani. Are o populaţie de circa 115.070 locuitori şi este aşezat în partea de sud-vest a judeţului pe interfluviul dintre râurile Sitna şi Dresleuca, spre vest între Dresleuca şi Siret, apoi coboară între dealurile Crivăţ, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei.
Botoşaniul, un mare târg comercial
În ciuda exploziei culturale cu care se mândreşte astăzi, Botoşaniul a fost recunoscut la începuturile lui ca un mare târg comercial, statut pe care şi l-a păstrat mult timp. Virtuţile economice şi comerciale cu care s-a consacrat în trecut oraşul, îşi au explicaţia în poziţia geografică favorabilă, respectiv vecinătatea cu apele mari ale ţării, Siret şi Prut, plus accesul la marile drumuri comerciale care străbăteau Moldova. Rămâne un mare centru comercial până spre sfârşitul secolului al XIX-lea când, din păcate, sistemul feroviar al ţării avea să treacă oraşul pe o linie secundară. Informaţii care datează încă din vremea domniei lui Petru Rares confirmă nu numai statul acesta de mare târg comercial ci mai ales comerţul botoşănean cu târgurile din ţările vecine. În 1889 Botoşaniul primeşte la expoziţia de la Paris „marea medalie de aur” pentru „Prima societate a morilor cu aburi din Botoşani”, iar la expoziţia din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele premiu”. Prin anul 1845 circa 30 la sută din numărul familiilor botoşănene aparţineau meşteşugarilor iar 34 la sută comercianţilor. În 1892 la Botoşani ia fiinţă prima societate de economie iar doi ani mai târziu deja apare o sucursală a Băncii Agricole, în forma unei societăţi pe acţiuni.
De remarcat este faptul că în centrul vechi al oraşului, se păstrează o structură subterană de târg, cu pivniţe boltite suprapuse. Acestea au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului şi au constituit totodată loc de refugiu pentru populaţie în timpul repetatelor invazii.